DISTÍNCT, -Ă, distincți, -te, adj. 1. Care se deosebește prin anumite trăsături proprii de alte lucruri de același fel sau asemănătoare; deosebit, diferit. 2. (Adesea adverbial) Clar, evident, lămurit, deslușit. – Din fr. distinct, lat. distinctus. Vezi definitia »

ASPÉCT, aspecte, s. n. 1. Fel de a se prezenta al unei ființe sau al unui lucru; înfățișare. ◊ Loc. prep. Sub aspectul... = din punctul de vedere..., sub raportul... 2. Categorie gramaticală caracteristică anumitor limbi, care arată stadiul de realizare a acțiunii exprimate de verb. – Din fr. aspect, lat. aspectus. Vezi definitia »

UZUFRÚCT, uzufrúcte, s.n. ~ (sil. -fruct) [pl. NODEX] Vezi definitia »

AUTODIDÁCT, -Ă, autodidacți, -te, s. m. și f. Persoană care și-a însușit, fără ajutorul unui profesor sau al unei forme de învățământ, cunoștințe științifice și o anumită cultură. [Pr.: a-u-] – Din fr. autodidacte. Vezi definitia »

COMPÁCT, -Ă, compácți, -te, adj. ~ 3. (Mat.) Care se referă la un spațiu topologic și, în special, la un spațiu metric, cu proprietatea că, pentru orice reuniune de mulțimi deschise care îl conține, există o reuniune de submulțimi ale mulțimilor date, cu un număr finit de elemente, și care de asemenea îl conține. [MW] Vezi definitia »