Definita cuvantului recurență
RECURÉNȚĂ s.f. Caracterul a ceea ce este recurent; repetiție, revenire. ◊ (Log.) Demonstrație prin recurență = demonstrație prin inducție completă, putând enumera toate cazurile cuprinse în clasa despre care se conchide. [Cf. fr. récurrence].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu recurență
ELECTRONARCÓZĂ s. f. anestezie profundă prin acțiunea curentului electric asupra creierului; electrosomn. (< fr. électronarcose) Vezi definitia »
SEMIUNCIÁLĂ s.f. Literă de tipar reprezentând jumătate din mărimea unei unciale. [Pron. -mi-un-ci-a-. / < semi- + uncială]. Vezi definitia »
vaselínă s. f., g.-d. art. vaselínei; pl. vaselíne Vezi definitia »
puiáță s.f. (reg.) coteț în care se dă mâncare puilor; puierniță. Vezi definitia »
PATRÍSTICĂ s.f. Disciplină consacrată studiului doctrinei teologico-filozofice creștine, operelor și vieții marilor sfinți, așa-numiții părinți ai bisericii; patrologie (1). [< fr. patristique]. Vezi definitia »