PLECĂCIÚNE, plecăciuni, s. f. Îndoire, înclinare a trupului în fața cuiva în semn de respect sau de salut; p. ext. supunere, ascultare, reverență, respect; modestie. ◊ (În formule de salut) Plecăciune, părinte! – Pleca + suf. -ăciune. Vezi definitia »

ELECȚIÚNE, elecțiuni, s. f. (Rar) Alegere. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. élection, lat. electio, -onis. Vezi definitia »

SUCȚIÚNE s. f 1. sugere, aspirație. 2. reducere a presiunii apei dintr-un sol nesaturat în raport cu presiunea atmosferică; aspirația capilară a pământului. 3. contact strâns și rezistent dintre două corpuri, realizat prin crearea unui spațiu vid sau de aer rarefiat între ele. (< engl. suction, după fr. succion, lat. suctio) Vezi definitia »

ECLUZIÚNE s. f. acțiunea de a face legătura între două porțiuni cu nivele diferite ale traseului unei căi navigabile și rezultatul ei. (< ecluză) Vezi definitia »

DERAZIÚNE s. f. eroziune mecanică exercitată de roci sfărâmate care se deplasează lent pe o pantă. (< lat. derasio) Vezi definitia »