OSTEOLOGÍE s.f. (Biol.) Disciplină care studiază oasele. [Gen. -iei. / < fr. ostéologie, cf. gr. osteon – os, logos – studiu]. Vezi definitia »

GEOESTEZÍE s. f. sensibilitate a plantelor față de forța de gravitație. (< fr. géoesthésie) Vezi definitia »

VIBROTERAPÍE s.f. Seismoterapie. ˙[Gen. -iei. / < fr. vibrothérapie, cf. lat. vibrare – a vibra, gr. therapeia – tratament]. Vezi definitia »

AUTOFOBÍE s. f. teamă patologică de a fi singur. (< engl. autophobia) Vezi definitia »

MONOPRODÚCȚIE s. f. specializare îngustă a unei economii naționale, limitată la o singură ramură economică. (< mono¹- + producție) Vezi definitia »