Definita cuvantului saturație
SATURÁȚIE s.f. Stare a unui sistem fizic sau chimic pentru care anumite mărimi au atins valoarea maximă; (spec.) stare a unei soluții care conține cea mai mare cantitate posibilă dintr-un corp dizolvat în ea. ♦ Stare a unui compus care nu mai conține valențe libere. ♦ (Fig.) Îmbuibare, dezgust, plictiseală. [Gen. -iei, var. saturațiune s.f. / cf. fr. saturation, lat. saturatio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu saturație
bancocrațíe, s.f. (sil. -cra-), art. bancocrațía, g.-d. bancocrațíi, art. bancocrațíei. Vezi definitia »
TURCOLOGÍE s. f. disciplină care studiază cultura și civilizația turcă. (< germ. Turkologie) Vezi definitia »
EBULÍȚIE s.f. (Liv.) Fierbere. [Gen. -iei, var. ebulițiune s.f. / cf. fr. ébulition, lat. ebulitio]. Vezi definitia »
ICONOLOGÍE s. f. 1. știință care studiază atributele ce caracterizează personajele unei mitologii, necesare artiștilor pentru a le reprezenta. 2. repertoriu de simboluri. ◊ disciplină care studiază și interpretează reprezentările din artele plastice. (< fr. iconologie) Vezi definitia »
MUZICOTERAPÍE s. f. Tratament al unor boli nervoase cu ajutorul audițiilor muzicale. – Din fr. musicothérapie. Vezi definitia »