PARATÁXĂ s.f. Mod de exprimare a raporturilor de coordonare sau de subordonare în propoziție sau în frază prin simpla alăturare, fără ajutorul vreunui cuvânt de legătură; juxtapunere; coordonare sintactică. [< fr. parataxe, cf. gr. parataxis < para – lângă, taxis – așezare]. Vezi definitia »

PSIHANALÍZĂ s.f. 1. Teorie psihologică și tehnică psihoterapică enunțată de Sigmund Freud, bazată pe analiza proceselor psihice inconștiente și pe conflictul dintre diferitele sfere ale psihicului (eul și libidoul). V. freudism. 2. Metodă de tratament al bolilor neuropsihice, bazată pe asociația liberă (bolnavul trebuind să relateze tot ce-i trece prin minte fără nici o reținere), pe analiza viselor și a unor reacții automate, în aparență neînsemnate. [< fr. psychanalyse, cf. gr. psyche – suflet, analysis – analiză]. Vezi definitia »

DATĂ, date, s.f. – V. Vezi definitia »

CONTRAEXPERTÍZĂ s.f. Expertiză făcută spre a verifica o expertiză anterioară. [Cf. fr. contre-expertise]. Vezi definitia »

ECHIMÓZĂ s. f. pată cutanată, vânătaie cauzată de o sufuziune de sânge în grosimea unui țesut, ca urmare a unei lovituri. (< fr. ecchymose, gr. ekchymosis) Vezi definitia »