PLANIMETRÍE s. f. 1. Parte a topografiei care studiază metodele și instrumentele necesare reprezentării pe o hartă sau pe un plan (I 7) a proiecției orizontale a obiectelor de pe suprafața pământului. 2. (Astăzi rar) Parte a geometriei care se ocupă cu măsurarea suprafețelor plane; geometrie plană. – Din fr. planimétrie. Vezi definitia »

MIXOSCOPÍE, mixoscopii, s.f. (Med.) Perversiune care constă în obținerea excitației sau satisfacției sexuale prin urmărirea actului sexual practicat între alte persoane. – Din fr. mixoscopie, cf. gr. mixis – act sexual, skopein – a examina. Vezi definitia »

FENOMENOLOGÍE s.f. Studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene, astfel cum se manifestă ele în timp și spațiu. ♦ Termen în filozofia lui Hegel care denumește teoria despre dezvoltarea conștiinței umane, înțeleasă ca formă a autodezvoltării „spiritului absolut”. ♦ Curent filozofic idealist contemporan, întemeiat de gânditorul german Edmund Husserl (1859-1938), care reduce „obiectul” la „fenomen”, considerat ca esență de ordin spiritual și ca dat ultim și nemijlocit al conștiinței, independent de existența obiectivă și de experiența senzorială. [Gen. -iei. / < fr. phénoménologie]. Vezi definitia »

SUPINÁȚIE s. f. 1. mișcare de răsucire a mâinii spre în afară. ◊ răsucire a piciorului în raport cu gamba. 2. decubit dorsal, cu capul răsturnat, brațele și picioarele întinse și odihnind pe pat. (< fr. supination, lat. supinatio) Vezi definitia »

CONÍDIE, conidii, s. f. Spor imobil care asigură înmulțirea asexuată a ciupercilor mai evoluate. – Din fr. conidie. Vezi definitia »