BĂLȚĂTÚRĂ, bălțături, s. f. Obiect colorat fără gust, cu culori multe și neasortate, încărcat. ♦ Pată de culoare deschisă la animalele bălțate. – Din bălțat + suf. -ură. Vezi definitia »

PEDÁLĂ s.f. 1. Pârghie de manevră sau de comandă acționată cu piciorul. 2. (Poligr.) Presă mică de imprimare acționată cu piciorul. 3. (Muz.) Notă joasă și gravă care durează mai multe măsuri. [< fr. pédale, cf. lat. pes, pedis – picior]. Vezi definitia »

șovăreáță s.f. (reg.) plantă erbacee de culoare verde-cenușiu, cu tulpina înaltă de 2 metri, cu frunze lungi și flori roșcate în formă de spic, care crește pe lângă mlaștini și bălți. Vezi definitia »

CARPOTÉCĂ s. f. teaca sporilor, la alge. (< fr. carpothèque) Vezi definitia »

JICCNĂ? vb. IV. v. jigni. regionalism Vezi definitia »