ERUPTIVÍSM s.n. Ansamblu de fenomene legate de mișcarea și de localizarea magmelor în scoarța terestră sau pe suprafața ei. [< fr. éruptivisme]. Vezi definitia »

FILOZOFÍSM s.n. (Rar) Falsă filozofie; abuz de filozofie tendențioasă. [< fr. philosophisme]. Vezi definitia »

WEISMANNÍSM s.n. Teorie în biologie care postulează separarea organismului în două părți distincte; germenul, substanța ereditară, localizată în celulele sexuale, și soma, corpul, inert din punct de vedere genetic, afirmând independența absolută a germenului față de soma. [Pron. vais-. / < engl. weismannism, cf. August Weissmann – biolog german]. Vezi definitia »

OCAZIONALÍSM s. n. Doctrină teologică care consideră că singura cauză reală a modificărilor corporale și sufletești este voința divinității. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. occasionnalisme. Vezi definitia »

MONUMENTALÍSM s.n. Monumentalitate. [Cf. fr. monumentalisme]. Vezi definitia »