SUPRASOLICITÁRE s.f. Faptul de a suprasolicita; solicitare excesivă; supraîncărcare. [< suprasolicita]. Vezi definitia »

CUMPĂNÍRE, cumpăniri, s. f. Acțiunea de a (se) cumpăni și rezultatul ei. 1. Echilibru. ◊ Expr. (A ține arma) în cumpănire = (a ține arma) de mijloc (sprijinindu-și mâna de șold). 2. Fig. Măsură justă; chibzuială (în vorbe sau în fapte). – V. cumpăni. Vezi definitia »

BORDURÁRE s.f. Răsfrângere prin deformare a marginii tablei sau plăcii din care este făcut un obiect în scopul asamblării cu un alt obiect. [< bordura]. Vezi definitia »

ALTOÍRE, altoiri, s. f. Acțiunea de a altoi²; altoit¹, altoială. – V. altoi². Vezi definitia »

PREMERGERE s.f. Faptul de a premerge. [< premerge]. Vezi definitia »