EPITAXÍE s. f. 1. proces fizico-chimic de creștere a unui strat monocristalin pe un suport de asemenea cristalin. 2. (electron.) metodă de dopaj care încorporează impuritățile pe un cristal de germaniu sau de siliciu. (< fr. épitaxie) Vezi definitia »

ELECTROMIOGRAFÍE s. f. metodă de diagnostic bazată pe înregistrarea biocurenților musculari. (< fr. électromyographie) Vezi definitia »

BRONHOPLASTÍE s. f. operație chirurgicală de refacere a bronhiilor. (< fr. bronchoplastie) Vezi definitia »

TIFLOPEDAGOGÍE s.f. Ramură a defectologiei având ca obiect educarea și instruirea copiilor nevăzători. [Gen. -iei. / < fr. typhlopédagogie, cf. gr. typhlos – orb, fr. pédagogie]. Vezi definitia »

INTERPOLÁȚIE s. f. interpolare. (< fr. interpolation, lat. interpolatio) Vezi definitia »