HOMERÍSM s.n. Caracter particular limbii lui Homer. [< fr. homérique]. Vezi definitia »

ANIMÍSM s. n. Formă primitivă a religiei, când oamenii credeau în spirite și în existența unor duhuri ale obiectelor (plante, ape etc.); spiritualizare, personificare a forțelor și a fenomenelor naturii. – Din fr. animisme. Vezi definitia »

pollism si pluralism al proprietatii Vezi definitia »

OFIDÍSM s. n. (Med.) Otrăvire cu venin de șarpe. – Din fr. ophidisme. Vezi definitia »

FUNCȚIONARÍSM s.n. Tendința birocratică a unei persoane de a considera toate problemele numai din punctul său individual de vedere și nu din acela al interesului general; atitudine indiferentă, lipsită de interes și devotament față de munca îndeplinită; birocratism. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. fonctionnarisme]. Vezi definitia »