górnic (górnici), s. m. – 1. Pădurar. – 2. Paznic, ușier. – 3. Portar, ușier. Mag. gornjik, pol. gornik (Cihac, II, 502), din sl. gora „pădure”. În Trans. – Var. gorniceasă, s. f. (nevastă de paznic sau de ușier). Vezi definitia »

ANTEBÉLIC, -Ă, antebelici, -e, adj. Dinaintea unui război. – Din ante- + lat. lit. bellicus. Vezi definitia »

țic s.n. (reg.) 1. nume de jocuri de copii. 2. ciocănitoare. 3. bibilică. 4. cantitate, măsură, fărâmă mică. 5. vârf, ridicătură, deal. Vezi definitia »

HERMENÉUTIC, -Ă, hermeneutici, -ce, adj. Cu caracter de hermeneutică; de hermeneutică. [Var.: ermenéutic, -ă adj.] – Din fr. herméneutique. Vezi definitia »

IMAGÍSTIC, -Ă, imagistici, -ce, adj. (Rar) Privitor la imagini, de imagini, cu imagini. ♦ (Substantivat, f.) Gen de poezie sau de proză în care predomină imaginile; ansamblu de imagini care există în asemenea creații. – Din fr. imagistique. Vezi definitia »