IERBÚȚĂ, ierbuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui iarbă; ierbuliță. – Iarbă + suf. -uță. Vezi definitia »

oglindăreásă, oglindărése, s.f. (reg.) femeia care duce miresei darurile de nuntă oferite de mire. Vezi definitia »

COVELÍNĂ s.f. Sulfură naturală de cupru. [< fr. covelline, it. covellina, cf. Niccolo Covelli – mineralog italian]. Vezi definitia »

MÚZICĂ s. f. 1. artă care exprimă cu ajutorul sunetelor sentimente și atitudini. ♦ ă sferelor = pretinse sunete bizare emise de vânturile solare și de pulsațiile corpurilor planetelor. 2. știința sunetelor considerate sub raportul melodiei, ritmului și armoniei. 3. operă, bucată muzicală, melodie; (p. ext.) totalitatea operelor muzicale. ♦ ~ ușoară = muzică cu caracter distractiv, adesea în ritmuri de dans. 4. formație instrumentală; orchestră. ♦ ~ militară = fanfară; (fam.) a-i face (cuiva) ~ = a-i face (cuiva) scandal. (< lat., it. musica, fr. musique, germ. Musik) Vezi definitia »

ATENÁNSĂ s.f. (mai ales la pl.) Anexă a unei case, folosită în scopuri diferite. V. dependință. [Pl. -se. / cf. it. attenenza, fr. attenant}. Vezi definitia »