apostát (apostátă), adj. – Care a săvîrșit o apostazie; răzvrătit, rebel. Ngr. ἀποστάτης (sec. XVII, cf. Gáldi 151), și mai tîrziu din fr. apostat. – Der. apostazie, s. f., din fr.; apostazia, vb. (a renunța, a renega). Vezi definitia »

ARSENIÁT s.m. (Chim.) Sare a acidului arsenic. [Pron. -ni-at. / < fr. arséniate]. Vezi definitia »

COMPENSÁT, -Ă adj. Care este în stare de compensare, echilibrat, despăgubit. ♦ (Med.) Care a căpătat o formă de echilibru, a început să funcționeze bine sau normal. [< compensa]. Vezi definitia »

REPARÁT s.n. Reparare. [< repara]. Vezi definitia »

FASONÁT s.n. Fasonare. ◊ Fasonatul puieților = operația de reducere a rădăcinilor și a lăstarilor puieților în vederea plantării. [< fasona]. Vezi definitia »