TRIPTÍC, triptice, s. n. Tablou compus din trei părți separate (prinse în balamale în așa fel încât părțile laterale să se închidă peste cea din mijloc), pe care sunt pictate scene sacre și chipuri de sfinți, de zei etc. sau sunt scrise, sub formă de pomelnic, nume de ctitori, de domni etc. ♦ P. gener. Ansamblu alcătuit din trei părți distincte. – Din fr. triptyque. Vezi definitia »

HANDBALÍSTIC, -Ă, handbalistici, -ce, adj. Care se referă la handbal, care aparține handbalului. – Handbal + suf. -istic. Vezi definitia »

ROMÁNTIC, -Ă adj. Care se inspiră din romantism, al romantismului; referitor la romantism. // s.m. și f. 1. Scriitor din școala romantică. 2. Om visător, melancolic, romanțios. [< fr. romantique, it. romantico, germ. romantisch]. Vezi definitia »

MEZOBLÁSTIC, -Ă, mezoblastici, -ce, adj. (Anat.) Al mezoblastului. – Din fr. mésoblastique. Vezi definitia »

PAÍC, paici, s. m. Soldat din garda personală a sultanului sau a domnilor țărilor românești. – Din tc. peyk. Vezi definitia »