PRÉOT, preoți, s. m. Slujitor al unui cult religios, învestit cu dreptul de a oficia actele de cult; popă. ♦ Fig. Cel care slujește un ideal, o învățătură; apostol. ◊ Mare preot = conducătorul suprem al cultului (la vechii evrei, egipteni etc.). – Din lat. presbiterum. Vezi definitia »

ACTINÓT s. m. amfibol verde, cu cristale alungite, în șisturile cristaline. (< fr. actinote) Vezi definitia »

CARGOBÓT s. n. cargou (1). (< engl. cargo-boat) Vezi definitia »

róhot s.n. (reg.) zgomot. Vezi definitia »

hot², hoturi, s.n. (reg.) Bucată. Vezi definitia »