VOCÁȚIE s. f. 1. aptitudine, înclinare specială pentru o anumită artă, știință sau profesiune; predispoziție, chemare. 2. (jur.) ~ succesorală = drept al cuiva de a veni la o succesiune ca rudă sau ca soț supraviețuitor. (< fr. vocation, lat. vocatio) Vezi definitia »

ARTERIECTOPÍE s. f. situare anormală a unei artere (1). (< fr. artériectopie) Vezi definitia »

VRÁBIE, vrăbii, s. f. Pasăre mică cu penele de culoare brună împestrițate cu negru, cu pântecele cenușiu, cu ciocul scurt, conic și cu coada trunchiată; vrăbete (Passer domesticus). ◊ Expr. A avea minte de vrabie, se spune despre o persoană lipsită de judecată. Vrabia-i tot pui (și ea moare de bătrână), se spune despre o persoană care pare mai tânără decât este. – Din sl. vrabiĩ. Vezi definitia »

AMETROPÍE s. f. viciu de refracție a ochiului. (< fr. amétropie) Vezi definitia »

CARDIOPEXÍE s. f. metodă chirurgicală pentru revascularea miocardului în insuficiența coronariană organică. (< fr. cardiopexie) Vezi definitia »