AGROTÉHNIC, -Ă, agrotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu relațiile dintre factorii de vegetație, sol și plantele cultivate. ♦ Totalitatea procedeelor tehnice de cultivare a unei plante agricole. 2. Adj. Care aparține agrotehnicii (1), care se referă la agrotehnică. – Din (1) rus. agrotehnika, (2) agro- + tehnic (după rus. agrotehniceskii). Vezi definitia »

HETEROCÍCLIC, -Ă adj. 1. (despre compuși organici) care are în ciclu, pe lângă atomi de carbon, și atomi ai altor elemente. 2. (despre flori) cu verticile neuniforme sau cu piese inegale. (< fr. hétérocyclique) Vezi definitia »

PANCRÓNIC, -Ă adj. valabil pentru orice epocă. ◊ (despre un fenomen lingvistic) care traversează o lungă perioadă de timp fără a suferi schimbări. (< fr. panchronique) Vezi definitia »

SPIRÁLIC, -Ă, spiralici, -ce, adj. Spiralat. – Spiral + suf. -ic. Vezi definitia »

MASTÍC s. n. 1. rășină vegetală, provenită dintr-un arbore exotic. 2. amestec de substanțe minerale sau organice, care se întărește în contact cu aerul. 3. substanță pe bază de colofoniu, pentru ungerea rănilor la pomi. (< fr. mastic) Vezi definitia »