Definita cuvantului vlăguitor
VLĂGUITÓR, -OÁRE, vlăguitor, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Istovitor. 2. S. m. și f. Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie. [Pr.: -gu-i-] – Vlăgui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu vlăguitor
TRÉMOR s. n. (med.) mișcare ușoară, involuntară, rapidă, repetată a corpului sau a unei părți a acestuia; tremur, tremurare (de frisoane, de frică). (< lat. tremor) Vezi definitia »
ECHINOSPÓR, -Ă adj. cu spori țepoși. (< fr. échinospore) Vezi definitia »
PIEITÓR, -OÁRE adj. v. pieritor. Vezi definitia »
INCOLÓR, -Ă adj. 1. lipsit de culoare. 2. (fig.) fără personalitate; searbăd, șters. (< fr. incolore, lat. incolor) Vezi definitia »
TEMPORIZATÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (cel) care temporizează. II. s. n. aparat care introduce intenționat un interval de timp între începutul și sfârșitul funcționării unui dispozitiv electric sau electronic. (< fr. temporisateur) Vezi definitia »