BON, bonuri, s. n. 1. Dovadă provizorie care conferă deținătorului dreptul de a ridica o marfă, un obiect încredințat spre păstrare sau alte valori. ♦ Notă pe baza căreia cumpărătorul achită și ridică marfa într-un magazin. 2. (În orânduirea capitalistă) Hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituție financiară recunoscută de stat. ◊ Bon de tezaur = obligație emisă de Ministerul Finanțelor, reprezentând un împrumut pe termen scurt, cu dobândă. – Fr. bon. Vezi definitia »

OREIÓN s. n. parotidită epidermică. (< fr. oreillon) Vezi definitia »

IHNEUMÓN s. m. 1. specie de mangustă, cât o pisică, considerată de vechii egipteni ca animal sfânt. 2. insectă himenopteră, parazit al altor insecte. (< fr. ichneumon) Vezi definitia »

PIÓN s.m. 1. Cea mai mică piesă la jocul de șah. 2. (Fig.) Element înaintaș al unei organizații, al unui plan de acțiune etc.; militant, ostaș. [Pron. pi-on. / < fr. pion]. Vezi definitia »

BOLTON (BOLTON-LE MOORS) [bəult-ən], oraș în V Marii Britanii (Anglia) în aglomerația Manchester; 146,7 mii loc. (1981). Ind. textilă, constr. de mașini, siderurgică, chimică, a hîrtiei. Vezi definitia »