Definita cuvantului omologa
OMOLOGÁ, omologhez, vb. I. Tranz. A confirma, în baza autorității conferite de lege, valoarea sau autenticitatea unui act scris. ♦ A recunoaște oficial o performanță, un rezultat sportiv (după o verificare prealabilă). ♦ A accepta un tip de produs și a aproba fabricarea lui (în serie). – Din fr. homologuer.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu omologa
CONJUGÁ, conjúg, vb. I. 1. Tranz. A modifica formele unui verb după persoană, timp, mod și diateză. ♦ Refl. (Despre verbe) A fi flexibil. 2. Refl. Fig. A se îmbina, a se împleti, a se uni. – Din fr. conjuguer, lat. conjugare. Vezi definitia »
NAGÁ s. m. inv. (mit. hindi) duh cu bust uman și corp de șarpe (a cărui femeie era imaginată de o rară frumusețe). (< fr. naga) Vezi definitia »
MALÁGA s. m. varietate de struguri cu bobul mare, roșu închis. ◊ vin dulce din viță de Malaga. (< sp., fr., it. malaga) Vezi definitia »
DEZAGREGÁ vb. I. tr., refl. 1. (Despre corpuri) A (se) desface în părțile lui constitutive. 2. (Fig.) A-și pierde sau a face să-și piardă unitatea, coeziunea. [P.i. dezagrég, 3,6 -gă și -ghează. / cf. fr. désagréger]. Vezi definitia »
DESCHINGÁ, deschíng, vb. I. Tranz. A scoate sau a slăbi chinga. – Des1- + [în]chinga. Vezi definitia »