HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

ODONTORAGÍE s. f. hemoragie a alveolelor dentare. (< fr. odontorragie) Vezi definitia »

FITOGRAFÍE s. f. descriere sistematică a plantelor; botanică descriptivă. (< fr. phytographie) Vezi definitia »

PREPOZÍȚIE s.f. Parte de vorbire inflexibilă care indică un raport sintactic între doi termeni. [Gen. -iei, var. prepozițiune s.f. / < lat. praepositio, cf. fr. préposition]. Vezi definitia »

BIZÚNIE s. f. v. vizunie. Vezi definitia »