PIUÁR, piuari, s. m. Persoană care posedă, conduce sau îngrijește o piuă (1); muncitor care lucrează la o piuă. [Pr.: pi-uar] – Piuă + suf. -ar. Vezi definitia »

MĂCÁR adv. 1. (Restrictiv) Cel puțin, barem, încaltea. Să-i dea măcar zece lei. 2. (Concesiv) Chiar să, chiar dacă, fie¹ și să, încă. Măcar de-ar fi orice, tot mă duc. ◊ Loc. conj. Măcar că = cu toate că, deși. 3. (Pop.; în legătură cu un pronume sau cu adverbe interogativ-relative) Oricât, oricine, oarecare, cineva, fiecare, oricum. – Din ngr. makári. Vezi definitia »

ATRABILÁR, -Ă adj. (despre temperament) coleric, irascibil. (< fr. atrabilaire, engl. atrabilar) Vezi definitia »

mi-ar placea sa stiu o definitie cat mai exacta si simpla a termenului. Vezi definitia »

pălimár, pălimáre, s.n. (înv. și reg.) 1. par, stâlp. 2. bârnă, grindă, cumpănă (la fântână). 3. țăruș, pripon. 4. împrejmuire de scânduri la prispa sau pridvorul casei țărănești; balustradă, parmaclâc, grilaj. 5. (înv.) întăritură, parapet. 6. cerdac, pridvor, foișor, balcon. 7. (reg.) acoperiș oblic care apără de ploi și zăpadă treptele intrării la o casă. 8. (reg.) șopron. 9. (reg.) îngrăditură la strunga oilor. 10. (reg.) corlată. 11. (reg.) targă. 12. (reg.; cu sens colectiv) paie rezultate de la treierat. 13. (reg.) cablu întins de-a curmezișul râului de care se ține podul plutitor. Vezi definitia »