Definita cuvantului colofoniu
COLOFÓNIU s.n. Substanță rășinoasă obținută prin prelucrarea reziduului de la distilarea terebentinei; sacâz. (din germ. Kolophonium, ngr. kolofónion)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu colofoniu
AUTOMACARAGÍU, automacaragii, s. m. Muncitor care lucrează cu automacaraua. [Pr.: a-u-] – Auto2 + macaragiu. Vezi definitia »
CHERECHIU, com. în jud. Bihor; 2.709 loc. (1991). Vezi definitia »
MILÉNIU, milenii, s. n. Perioadă de timp de o mie de ani; p. ext. (la pl.) perioadă extrem de lungă, de mii de ani. – Din lat. millenium. Vezi definitia »
șuríu (-íe), s. n. – Cuțit, briceag. Țig. šuri (Wagner, BF, X, 160); var. a lui ciuriu. Vezi definitia »
CONSISTÓRIU s.n. 1. Consiliu al împăraților romani. ♦ Loc unde se ținea acest consiliu. 2. Instanță judecătorească ecleziastică. ♦ Consiliu al cardinalilor, prezidat de papă. ♦ Adunare care conduce treburile religioase ale unui cult, ale unei confesiuni etc. [Pron. -riu. / < lat. consistorium – adunare, cf. fr. consistoire, germ. Konsistorium, it. consistorio]. Vezi definitia »