MÁGNO s. n. Aliaj de nichel și mangan, folosit în electrotehnică. – Din germ. Magno. Vezi definitia »

EUDEMON(O)- elem. „fericire”. (< fr. eudemon/o/-, cf. gr. eudaimonia) Vezi definitia »

CENO²-, -cén, elem. Vezi definitia »

BRNO, oraș în centrul Ceho-Slovaciei, în Cehia; 445 mii loc. (1986, cu suburbiile). Nod de comunicații. Constr. de mașini; produse textile, chimice și alim. Institut politehnic (1899), universitate (1919). Catedrală gotică (sec. 15). Muzee. Tîrguri internaționale. Fundat în sec. 10. Vezi definitia »

ICNO- elem. „urmă, amprentă”, „proiecție”. (< fr. ichno-, cf. gr. ikhnos) Vezi definitia »