CTÍTOR, -Ă, ctitori, -e, s. m. și f. Persoană care suportă în total sau în parte cheltuielile pentru ridicarea și înzestrarea unei biserici sau a unei mănăstiri; p. ext. fondator al unei instituții, asociații etc. – Din. sl. ktitorŭ. Vezi definitia »

CONSCRÍPTOR s.m. (Ant.) Redactor (al unei legi). [< lat. conscriptor]. Vezi definitia »

IMPUNĂTÓR, -OÁRE adj. măreț, falnic, impozant. (< impune + -/ă/tor) Vezi definitia »

PONDERATÓR, -OÁRE adj. Care menține echilibrul între două forțe; care moderează. [Cf. fr. pondérateur, lat. ponderator]. Vezi definitia »

OSTENITÓR, -OÁRE, ostenitori, -oare, adj. (Înv. și pop.) 1. Obositor, istovitor; p. ext. greu, dificil. 2. (Adesea substantivat) Care muncește din greu, care se străduiește; muncitor, truditor. – Osteni + suf. -tor. Vezi definitia »