TAUTOFONÍE, tautofonii, s. f. Repetiție supărătoare a acelorași sunete sau articulații. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautophonie. Vezi definitia »

ALCHIMÍE s.f. Știință ocultă apărută în Egiptul antic și răspândită în evul mediu, care urmărea găsirea „elixirului vieții” pentru a obține tinerețea veșnică și a „pietrei filozofale” miraculoase cu care să prefacă toate metalele în aur. [Gen. -iei. / cf. fr. alchimie, it. alchimia < lat. med. alchemia, ar. al-kimiya]. Vezi definitia »

PALPÁȚIE s. f. palpare. (< fr. palpation, lat. palpatio) Vezi definitia »

NEFRÍDIE s.f. (Anat.) Organ excretor la nevertebratele inferioare. [Gen. -iei. / cf. fr. néphridie, germ. Nephridium, cf. gr. nephros – rinichi]. Vezi definitia »

CIRCUMLOCÚȚIE s.f. Expunere pe ocolite a unei idei care poate fi redată direct, mai concis; perifrază. [Gen. -iei, var. circumlocuțiune s.f. / < lat. circumlocutio < circum – împrejur, loqui – a vorbi, cf. fr. circonlocution]. Vezi definitia »