GENTILÍCIU I. adj., s. n. (nume) de familie, de neam, care se intercala între prenume și poreclă, constituind semnul cetățeniei romane. II. adj. care aparține gintei romane. (< lat. gentilicius, fr. gentilice) Vezi definitia »

MATRIMÓNIU, matrimonii, s. n. (Livr.) Căsătorie. – Din lat. matrimonium, it. matrimonio. Vezi definitia »

MILÉNIU, milenii, s. n. Perioadă de timp de o mie de ani; p. ext. (la pl.) perioadă extrem de lungă, de mii de ani. – Din lat. millenium. Vezi definitia »

SPERMOGÓNIU s. n. organ de fructificație, în formă de butelie, la fungi și licheni, în care iau naștere spermatiile. (< lat. spermogonium) Vezi definitia »

PRODÍGIU s. n. 1. eveniment extraordinar, cu caracter magic sau supranatural; minune, miracol. 2. persoană extraordinară prin talentul, virtuțile sau viciile sale. (< lat. prodigium, fr. prodige) Vezi definitia »