FURCĂRÍE, furcării, s. f. (Rar) Șezătoare la care se toarce cu furca (3); furcă (4). – Furcă + suf. -ărie. Vezi definitia »

PIOMETRÍE s.f. Piometrită. [Gen. -iei. / < fr. pyométrie]. Vezi definitia »

DECUSÁȚIE, decusații, s. f. Încrucișare în formă de X a două fascicule simetrice de fibre nervoase. – Din fr. décussation. Vezi definitia »

CĂLĂTORÍE, călătorii, s. f. Acțiunea de a călători; drum pe care îl face cineva într-un loc (mai depărtat). ◊ Expr. (Ir.) Călătorie sprâncenată = urare care arată indiferența pentru plecarea cuiva. – Călători + suf. -ie. Vezi definitia »

HOMONIMÍE s.f. v. omonimie. Vezi definitia »