STATORNICITÓR, statornicitori, s. m. (Rar) Persoană care statornicește, care stabilește; întemeietor. – Din statornici + suf. -(i)tor. Vezi definitia »

APĂSĂTÓR, -OÁRE, apăsători, -oare, adj. 1. Care copleșește; chinuitor. 2. Care oprimă; asupritor. – Din apăsa + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »

furișór, furișóri, s.m. (reg.) 1. specie de viespe; țiboacă, țibocuță. 2. specie de bărzăun. Vezi definitia »

FASONATÓR, -OÁRE s. m. f. muncitor care fasonează. (< fasona + -tor) Vezi definitia »

CLASÓR, clasoare, s. n. Obiect (mapă, album, cutie, dulap etc.) special confecționat pentru păstrarea diferitelor lucruri clasate. – Din fr. classeur. Vezi definitia »