FONOTÉCĂ, fonoteci, s. f. 1. Colecție de înregistrări sonore pe discuri, pe benzi de magnetofon etc., care se folosește la sonorizarea unor producții artistice (în cinematografie, televiziune, etc.). 2. Mobilă sau încăpere special amenajată în care este depozitată o astfel de colecție. – Din fr. phonothèque. Vezi definitia »

PETÍLĂ, petile, s. f. (Reg.) Fiecare dintre sforile cu care sunt suspendate cârligele carmacului de ana. – Cf. sl. petlea. Vezi definitia »

a nu-și vedea capul de treabă expr. a fi foarte ocupat. Vezi definitia »

ESTRAPÁDĂ s. f. 1. formă de tortură constând în a ridica pe condamnat la o oarecare înălțime cu o frânghie și apoi a-l lăsa să cadă cu brutalitate, de mai multe ori, până aproape de pământ. 2. mișcare de gimnastică constând în a suspenda corpul în mâini și a-l face să treacă printre brațele depărtate. (< fr. estrapade) Vezi definitia »

noxă, noxe s. f. (glum.) gaze intestinale; pârț. Vezi definitia »