Definita cuvantului aberație
ABERÁȚIE s.f. 1. Abatere de la o normă etc.; deformare, denaturare; rătăcire. V. absurditate. 2. Abatere de la tipul normal al speciei intervenită la unii indivizi, sub acțiunea condițiilor de mediu. 3. (Fiz.) Deformație a unei imagini, produsă de un sistem optic. ♦ Aberație vizuală = astigmatism. 4. (Astr.) Unghi format de direcția adevărată și de direcția aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ. [Cf. fr. aberration, lat. aberratio < aberrare – a se îndepărta].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu aberație
TIFLOPEDAGOGÍE s.f. Ramură a defectologiei având ca obiect educarea și instruirea copiilor nevăzători. [Gen. -iei. / < fr. typhlopédagogie, cf. gr. typhlos – orb, fr. pédagogie]. Vezi definitia »
LETARGÍE s. f. 1. stare patologică caracterizată prin somn adânc, de lungă durată, în timpul căruia funcțiile vitale par să fie suspendate; moarte aparentă. 2. (fig.) stare de apatie, de inactivitate totală. (< fr. léthargie, lat. lethargia) Vezi definitia »
procuráție, procuráții, s.f. (înv.) 1. procură, împuternicire legalizată, oficială; mandat, delegație. 2. împuternicire pe care o avea un epitrop. Vezi definitia »
CALOTIPÍE s. f. vechi procedeu de fotografiere în care se folosea clorura de argint ca sensibilizator și cea de sodiu, sau iodura de potasiu pentru fixare. (< fr. calotypie) Vezi definitia »
SPLANHNICECTOMÍE s. f. rezecție a unui nerv splanhnic; splanhnectomie. (< fr. splanchnicectomie) Vezi definitia »