ocropí (-pésc, -ít), vb. – A uda, a stropi. Sl. okropiti (Tiktin), cf. încropi, uncrop. Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

ațipí (ațipésc, ațipít), vb. – A începe să doarmă, a fi cuprins de somn ușor. Lat. *adtĕpῑre, de la tĕpēre (Candrea, Rosetti, I, 163), poate contaminat cu lat. *adsopῑre (› fr. assouvir și assoupir). Pentru DAR, originea cuvîntului este necunoscută. Spitzer, Dacor., III, 647, îl consideră identic cu țipa și de origine imitativă, opinie reluată de Scriban. – Der. ațipeală, s. f. (faptul de a ațipi). Vezi definitia »

PRIPÍ, pripesc, vb. IV. 1. Refl. A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă. ♦ Intranz. (Înv.) A se grăbi, a se zori. ♦ Tranz. A accelera, a iuți ritmul unei acțiuni. ♦ A nu izbuti, a rata o acțiune din cauza grabei. 2. Refl. A se încălzi la foc; (despre alimente) a se coace (superficial) la un foc (prea) repede. 3. Tranz. (Pop.; despre soare) A dogori, a arde. – Cf. bg. pripra. Vezi definitia »

sirepí, sirepésc, vb. IV refl. (înv.) 1. a deveni sireap, a se sălbătici. 2. (fig.; în forma: siripi) a se răzvrăti; a se ațâța. Vezi definitia »

răpí, răpésc, vb. IV (reg.) a săpa adânc. Vezi definitia »