RECITATÍV s. n. gen al muzicii vocal-simfonice care, prin intonația și ritmica vorbirii, se apropie de declamație și care, în operă, precedă sau separă ariile. (< germ. Rezitativ, fr. récitatif, it. recitativo) Vezi definitia »

CONTENTÍV, -Ă, contentivi, -e, adj. (Med.) Care menține poziția corectă a unui organ. – Din fr. contentif. Vezi definitia »

COROSÍV, -Ă, corosivi, -e, adj. 1. (Despre substanțe chimice) Care provoacă o coroziune. ◊ Agent corosiv = substanță care exercită o acțiune chimică sau electrochimică pe suprafața unui material cu care vine în contact, provocând coroziunea. Sublimat corosiv = clorură de mercur, întrebuințată în soluție ca dezinfectant. 2. Fig. Mușcător, usturător, pătrunzător. – Din fr. corrosif, lat. corrosivus. Vezi definitia »

OBSTRUCTÍV, -Ă, obstructivi, -e, adj. (Med.) Care astupă, care oprește circulația normală în organism; care produce o obstrucție. – Din fr. obstructif. Vezi definitia »

ROTATÍV, -Ă adj. 1. (despre mișcări) circular. 2. (despre sisteme tehnice) care poate face o mișcare de rotație. ♦ motor ~ = motor cu cilindri rotativi, patentat de unele fabrici de automobile. ◊ (s. f.) presă de imprimat la care suportul clișeului și organul de presiune sunt cilindrice. (< fr. rotatif) Vezi definitia »