EXTRATERITORIALITÁTE s.f. Regim special aplicat în relațiile reciproce dintre state, semnificând privilegiile sau imunitățile speciale acordate unor persoane sau instituții străine, tratându-le ca și când ele s-ar afla pe teritoriul lor național. [Cf. fr. extra-territorialité]. Vezi definitia »

a scoate (pe cineva) la tablă expr. a certa (pe cineva), a cere socoteală (cuiva). Vezi definitia »

STERILITÁTE s. f. Starea, însușirea a ceea ce este steril; incapacitatea de a procrea, de a face roade. ♦ Fig. Incapacitatea de a crea, de a produce ceva (din punct de vedere spiritual). ♦ Stare caracterizată prin absența germenilor microbieni. – Din fr. stérilité, lat. sterilitas, -atis. Vezi definitia »

MONDENITÁTE, mondenități, s. f. Eveniment, întâmplare, particularitate a vieții mondene. ♦ Faptul de a fi monden; înclinare spre viața mondenă. – Din fr. mondanité (după modern). Vezi definitia »

abáte (abătút, abătút), vb. – 1. A doborî la pămînt, a dărîma, a da jos. – 2. A devia, a îndepărta. – 3. A schimba drumul. – 4. (Refl.) A se opri. – 5. A se grăbi, a face tot ce este cu putință. – 6. A trece cuiva ceva prin minte, a i se năzări (cu pron. în dat.). – Mr. abat, istr. abotu < Lat. abbattĕre (cuvînt probabil tîrziu, care apare doar în Legea Salică), sau mai curînd formație internă a rom., plecînd de la a bate (Pușcariu 2; REW 11). DAR explică sensul 1 ca galicism și pe celelalte ca împrumut din sl. biti „a bate” și „a ciocăni”. Ambele opinii par discutabile, căci biti nu este suficient pentru a explica toate sensurile rom. care, pe de altă parte, s-ar putea explica foarte bine plecîndu-se de la cuvintele romanice (cf. Gamillscheg, abat). – Der. abătător, adj. (muncitor); abatere, s. f. (deviere, anomalie); abătut, adj. (deviat, deprimat, melancolic). – Din rom. provine sb. abati „a devia”. Vezi definitia »