Definita cuvantului aculturație
ACULTURÁȚIE s.f. Ansamblul transformărilor care au loc într-un grup social (privind felul de a munci și gândi, de a se comporta și judeca etc.) ca urmare a unui contact permanent cu un alt grup social mai mare. [Gen. -iei. / < engl. acculturation].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu aculturație
CRANIOPLASTÍE s. f. operație de transplantare și grefare a unui material osos la nivelul bolții craniene. (< fr. crânioplastie) Vezi definitia »
ISTORIOGRAFÍE, istoriografii, s. f. 1. Știință auxiliară a istoriei care se ocupă cu studiul evoluției concepțiilor istorice și al operelor istorice. 2. Totalitatea scrierilor istorice (dintr-o țară, dintr-o anumită perioadă de timp, cu privire la o anumită problemă etc.). [Pr.: -ri-o-] – Din fr. historiographie. Vezi definitia »
CĂRĂUȘÍE, cărăușii, s. f. Transport de mărfuri sau de persoane (în vehicule cu tracțiune animală), de obicei pe baza unui contract. ♦ Ocupația de cărăuș (1); cărăușit, harabagie. [Pr.: -ră-u-] – Cărăuș + suf. -ie. Vezi definitia »
ATOPOGNOZÍE s. f. imposibilitate de a localiza o senzație percepută la suprafața corpului. (< fr. atopognosie) Vezi definitia »
ZIMOLOGÍE s.f. Știință care studiază fermenții și fermentațiile; enzimologie. (din fr. zymologie) Vezi definitia »