tragedíe (-íi), s. f. – Operă dramatică zguduitoare; întîmplare nefericită, catastrofă. Fr. tragédie. Este dubletul lui tragodie, s. f., sec. XVIII, înv. după gr. τραγωδία (Tiktin; Gáldi 263). – Der. (din fr.) tragedian, s. m.; tragic, adj. Vezi definitia »

cârșénie, cârșénii, s.f. (reg.) bucluc, cârcotă, încurcătură. Vezi definitia »

NECROLATRÍE s. f. cult exagerat, patologic pentru morți. (< fr. nécrolâtrie) Vezi definitia »

HEPATOMEGALÍE s. f. creștere a volumului ficatului, în diverse boli infecțioase, toxice etc. (< fr. hépatomégalie) Vezi definitia »

ARTICULÁȚIE s.f. 1. Încheietură, legătură (mobilă) între oase. ♦ Legătură între două corpuri solide, care permite rotirea lor în jurul unui punct sau al unei axe. 2. Mod de a pronunța, de a rosti un sunet; pronunțare a unui sunet; articulare. ◊ Bază de articulație = modul de pronunțare a sunetelor, care se face într-un anumit fel în fiecare limbă sau dialect. [Gen. -iei, var. articulațiune s.f. / cf. fr. articulation, lat. articulatio]. Vezi definitia »