ONOMÁSTIC, -Ă, onomastici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la nume proprii, în special la nume de persoane. ◊ Zi onomastică (adesea substantivat, f.) = zi în care cineva își serbează numele; ziua numelui. 2. S. f. Disciplină lingvistică al cărei obiect de studiu este originea, formarea și evoluția numelor proprii. 3. S. f. Totalitatea numelor proprii dintr-o limbă, dintr-o regiune, dintr-o epocă etc. – Din fr. onomastique. Vezi definitia »

DEMOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la demografie. [Cf. fr. démographique]. Vezi definitia »

NEVRÓTIC, -Ă I. adj., s. m. f. (suferind) de nevroză. II. adj. care provoacă nevroză; neurotic. (< fr. névrotique) Vezi definitia »

NEMAGNÉTIC adj. v. HABITACLU (1). Locaș special al busolei pe o navă; suport nemagnetic al busolei marine. [DEX '98] Vezi definitia »

NECANÓNIC adj. v. LIBER² (3). (Despre acțiuni) Care nu este supus unei restricții cu caracter arbitrar. ◊ Traducere liberă = traducere care redă conținutul originalului în formele proprii limbii în care se traduce, fără să respecte riguros forma originalului. Versuri libere = rânduri de poezie neprozodică, în care normele prozodice, dacă apar, sunt aplicate necanonic, după dorința autorului. [DEX '98] Vezi definitia »