POLONÍC, polonice, s. n. Lingură mare și adâncă, cu coadă lungă, folosită de obicei pentru a scoate supa sau ciorba din oală sau din castron și a o turna în farfurie. ♦ Lingură mare, adâncă și cu numeroase găuri, folosită la stână pentru a separa urda sau cașul de zer. – Din ucr. polonnyk. Vezi definitia »

ISLÁMIC, -Ă adj. Care ține de islamism. [< fr. islamique]. Vezi definitia »

METAPSÍHIC, -Ă, metapsihici, -ce, adj. (Despre fenomene psihice) Care nu poate fi încă explicat științific. – Din fr. métapsychique. Vezi definitia »

PRÁCTIC, -Ă, practici, -ce, adj. 1. Care se poate executa sau care se efectuează în mod concret; care se verifică prin practică și se poate aplica în viață; care se bazează pe practică; concret, real. ♦ Care corespunde necesităților de fiecare zi; care este ușor de întrebuințat, util, comod sau economicos. 2. (Despre oameni) Care știe să se orienteze în viața de toate zilele, care știe să aplice cunoștințele la viața de toate zilele, care are simțul realității; p. ext. îndemânatic, destoinic, priceput. – Din fr. pratique, lat. practicus. Vezi definitia »

SERODIAGNÓSTIC s.n. (Med.) Diagnostic al unor boli infecțioase, constând în a pune în contact serul bolnavului cu microbul respectiv. [< fr. sérodiagnostic]. Vezi definitia »