SIMÉTRIC, -Ă, simetrici, -ce, adj. 1. (Despre lucruri sau forme) Care prezintă simetrie (1), care se caracterizează prin simetrie, ale cărui părți sunt așezate cu simetrie; (despre elemente care alcătuiesc un tot) care este așezat într-o anumită ordine; cu simetrie (1). 2. Spec. (Mat.; despre două puncte aparținând aceleiași figuri geometrice sau la două figuri diferite; p. ext. despre două figuri geometrice) Care prezintă simetrie (2). ♦ (Substantivat, n. și f.) Dreaptă sau punct așezat în simetrie cu altă dreaptă sau cu alt punct. ♦ Funcție simetrică = funcție a mai multor variabile care nu se schimbă, orice permutări ar suferi aceste variabile. – Din fr. symétrique. Vezi definitia »

pravédnic, pravédnici, adj., s.m. (înv.) (om) drept, cinstit, bun (moralicește). Vezi definitia »

ACÓRDIC, -Ă adj. (Muz.) Referitor la acordică, la acorduri muzicale. [Cf. germ. akkordisch]. Vezi definitia »

SOVHÓZNIC, -Ă, sovhóznici, -e, adj., s.m., f. (Membru) Al unui sovhoz. (din rus. sovhoznik) Vezi definitia »

atímic, -ă adj., s.m.f. (Atins) de atimie. (< fr. athymique) Vezi definitia »