BIOGEOCHIMÍE (‹ germ.) s. f. Ramură a geochimiei care studiază relațiile dintre biosferă și celelalte geosisteme din punct de vedere chimic (compoziția chimică a organismelor și modul de participare a materiei vii și a produselor și de descompunere în procesele de migrație și de acumulare a elementelor chimice din scoarța terestră). Metodele b. sînt folosite și în prospecțiunile zăcămintelor de minerale utile. Vezi definitia »

CROTÁLIE, crotalii, s. f. Marcă metalică aplicată pe urechea animalelor ca semn de recunoaștere. – Din ngr. krótalon, „zurgălău”. Vezi definitia »

RETROSPÉCȚIE s.f. v. retrospecțiune. Vezi definitia »

GLICOPEXÍE s. f. depunere a zahărului în țesuturile organice. (< fr. glycopexie) Vezi definitia »

GALVANOSTEREOTIPÍE s. f. Totalitatea procedeelor de reproducere a formelor de tipar prin galvanoplastie. [Pr.: -re-o-] – Din fr. galvano-stéréotypie. Vezi definitia »