HIROTONÍE, hirotonii, s. f. Acțiunea de a hirotoni și rezultatul ei; hirotonisire, hirotonire. – Din sl. hirotonija. Vezi definitia »

AEROGRAFÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu descrierea aerului – Fr. aérographie (< gr.). Vezi definitia »

NECROMANȚÍE s.f. Practică obscurantistă prin care se pretinde că se poate prevedea viitorul evocând spiritele morților. [Gen. -iei. / cf. fr. nécromancie, lat. necromantia, gr. nekromanteia < nekros – mort, manteia – ghicire]. Vezi definitia »

RAHIALGÍE, rahialgii, s. f. Durere (nevralgică) de-a lungul coloanei vertebrale. [Pr.: -hi-al-] – Din fr. rachialgie. Vezi definitia »

IZOSPORÍE s. f. însușire a unor plante de a produce izospori. (< germ. Isosporie) Vezi definitia »