POTRIVEÁLĂ, potriveli, s. f. (Pop.) 1. Potrivire, asemănare; concordanță, acord. ◊ Loc. adj. Cu potriveală = potrivit, nimerit. 2. Coincidență. 3. (Pop.) Aranjare a ceva la locul potrivit; aranjare într-un anumit fel, așa cum trebuie; împodobire, aranjare. – Potrivi + suf. -eală. Vezi definitia »

țágră (-re), s. f. – Trepied. Probabil din ngr. τσάγρα „cursă”. Vezi definitia »

a pune perucă expr. a minți sub imperiul fricii. Vezi definitia »

INTERLINGVÍSTICĂ s. f. parte a lingvisticii generale care studiază structura și noțiunile de bază ale tuturor limbilor. (< fr. interlinguistique) Vezi definitia »

RONDÉLĂ s. f. 1. disc de metal găurit care se pune între o piuliță care trebuie strânsă; șaibă. ◊ căpăcel în formă de disc din carton care acoperă alicele dintr-un cartuș de vânătoare. ◊ disc metalic utilizat la baterea monedelor sau a medaliilor. 2. porțiune din trunchiul unui arbore, de formă cilindrică, la analiza structurii lemnului pentru determinarea vârstei etc. (< fr. rondelle) Vezi definitia »