ELIZÉIC, -Ă adj. (Liv.) Plin de încântare, paradiziac; ceresc. [Cf. germ. elysäisch]. Vezi definitia »

RINOPLÁSTIC, -Ă, rinoplastici, -ce, adj. (Med.) Referitor la rinoplastie. – Din fr. rhinoplastique. Vezi definitia »

ELEÁTIC, -Ă, eleatici, -ce, adj. Referitor la eleați, al eleaților. [Pr.: -le-a-] – Din fr. éléatique. Vezi definitia »

ceasórnic (ceasórnice), s. n. – Aparat care servește la măsurarea timpului, ceas. Rus. časovnik „ceas”, cu consonantismul modificat prin asociere cu ornic „ceas” (Cihac, II, 47; Conev 62; DAR). Totuși, Pușcariu, Dacor., VIII, 111, crede că se poate pleca de la o compunere a lui ceas cu ornic. Vezi definitia »

URÍC², urice, s. n. 1. (În evul mediu, în Moldova și în Maramureș) Moșie boierească sau mănăstirească care se bucura de privilegiu ereditar de imunitate. 2. Act de privilegiu acordat unui uric² (1); act de proprietate veșnică sau de donație acordat cuiva în trecut; p. gener. document, act; hrisov, zapis. [Acc. și: úric] – Din magh. örök. Vezi definitia »