OTOLOGÍE s.f. (Med.) Studiul urechii și al bolilor ei; otiatrie. [Gen. -iei. / < fr. otologie, cf. gr. ous – ureche, logos – studiu]. Vezi definitia »

CARPECTOMÍE s. f. rezecție a oaselor carpului¹. (< fr. carpectomie) Vezi definitia »

CONGLOMERÁȚIE s.f. Îngrămădire, conglomerare; conglomerat (1). [Gen. -iei, var. conglomerațiune s.f. / cf. lat. conglomeratio, fr. conglomération]. Vezi definitia »

DEZARTICULÁȚIE s. f. dezarticulare. (< fr. désarticulation) Vezi definitia »

AEROMETRÍE s. f. Ramură a fizicii care studiază proprietățile fizice ale aerului¹ și ale gazelor și măsoară efectele lor mecanice. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérométrie. Vezi definitia »