sgúră (-ri), s. f. – Reziduu, mineral, funingine. – Var. zgură. Mr. zgură, zgurie. Ngr. σϰουρά, σϰουριά (Cihac, II, 698), din gr. σϰωριά, cf. scoare și sb., cr. skorija (Vasmer, Gr., 134), bg. zgorija, zgurija, zgurja, alb. zgürë. – Der. sguros, adj. (plin de zgură); sguruit, adj. (murdărit cu zgură). Vezi definitia »

CARDAMÍNĂ s. f. plantă din familia cruciferelor, care crește prin imașuri umede; râjnică. (< fr. cardamine) Vezi definitia »

PERIEGÉZĂ s.f. (Liv.) Călătorie în jurul Pământului. [Pron. -ri-e-. / cf. fr. périégèse, it. periegesi]. Vezi definitia »

IZMÁNĂ, izmene, s. f. (Mai ales la pl.) Obiect de lenjerie bărbătească, acoperind corpul de la talie în jos; indispensabili, nădragi. [Var.: (reg.) izmeánă s. f.] – Din bg. izmeni. Vezi definitia »

SOLVÉNȚĂ, solvențe, s. f. Solvabilitate. – Din germ. Solvenz. Vezi definitia »