BIJUTERÍE s. f. 1. obiect de podoabă; giuvaer. ◊ (fig.) lucru elegant și de mare preț. 2. magazin, atelier de bijuterii. (< fr. bijouterie) Vezi definitia »

URANOSCOPÍE s. f. observare a corpurilor cerești. (< fr. uranoscope) Vezi definitia »

TOXEMÍE s. f. răspândire a unei toxine prin sânge, în tot corpul. (< fr. toxémie) Vezi definitia »

RIZERÍE s. f. orezărie. (< fr. rizerie) Vezi definitia »

Niciolaie s. pr. iron. poreclă dată dictatorului Nicolae Ceaușescu. Vezi definitia »