váră² (rudă) s. f., g.-d. art. vérei; pl. vére Vezi definitia »

NEURODERMÍTĂ s.f. Dermatoză alergică cu aspect de lichen. [Var. nevrodermită s.f. / cf. fr. neurodermite]. Vezi definitia »

BAROCÓRĂ adj., s. f. (Plantă) la care însămânțarea se face pe loc. (<fr. barochore) Vezi definitia »

brîncă (-ci), s. f. – 1. Mînă. – 2. Membru anterior la animale, labă. – 3. Împinsătură, ghiont, vînt (se folosește de preferință la pl.). Lat. branca (Diez, Gramm., I, 30; Pușcariu 220; REW 1285; Candrea-Dens., 182; DAR); cf. it. branca, prov., sp., port. branca, fr. branche. În limba literară, aproape numai cu sensul 3; cu sensul de „mînă” este încă folosit curent în vestul Trans. (ALR 49). Pentru cuvîntul lat., cf. Kurylowicz, Mélanges Vendryes, Paris, 1925, p. 206. Der. brîncălău, adj. (cu labe mari); brînciș, adv. (cu fața în jos, pe burtă); brîncuță, s. f. (plante, Sisymbrium, officinale; Nasturtium palustre; Nasturtium officinale); îmbrînci, vb. (a împinge violent, a înghionti); îmbrînceală, s. f. (ghiont, brînci; înghesuială, îngrămădeală, mulțime); îmbrîncătură, s. f. (înv., brînci); îmbrîncitură, s. f. (brînci). Din rom. a trecut în mag. bringa (Edelspacher 10). Vezi definitia »

RÚNDĂ s. f. 1. (box, lupte, șah) fiecare dintre reprizele din cadrul aceleiași competiții. 2. parte dintr-un șir de acțiuni, manifestări etc. de același fel. (< germ. Runde, fr. round) Vezi definitia »