OLEFÍNE s.f.pl. (Chim.) Hidrocarburi aciclice nesaturate, cu legătură dublă; alchene. [Sg. olefină. / < fr. oléfines]. Vezi definitia »

ADNOTAȚIÚNE s.f. v. adnotație. Vezi definitia »

ELECTROCUȚIÚNE s.f. Electrocutare. [< fr. électrocution]. Vezi definitia »

DESCRIPȚIÚNE s. f. v. descripție. Vezi definitia »

MÁRGINE, margini, s. f. 1. Loc unde se termină o suprafață; extremitate, capăt al unei suprafețe. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) margini = nesfârșit, infinit; imens. ♦ Spec. Hotar, frontieră. ♦ Spec. Periferie. ♦ Spec. Mal, țărm. 2. Circumferință a gurii unei gropi sau a unui recipient; loc unde se termină o groapă sau un recipient. 3. Fig. Limită până la care se poate admite sau concepe ceva. – Din lat. margo, -inis. Vezi definitia »